pastorală (< it. pastorale „păstoresc, câmpenesc”), spectacol muzical apărut în sec. 16 în Italia, al cărui subiect se baza pe o idilă păstorească, descriind încântarea în fața naturii; liniștea, puritatea sufletească a oamenilor simpli, trăind în această atmosferă de pace rustică. Termenul it. indică tocmai această atmosferă în care se petrece acțiunea spectacolului. P. a furnizat adesea subiecte operei* și baletului* (Daphne de J. Peri și G. Caccini, Il re pastore de Chr. W. Gluck, Bastien și Bastienne de W.A. Mozart etc.). Ca atmosferă, p. a pătruns și în lucrări muzicale (madrigale*, lieduri*) sau instr. și simf. (La Pastorella de A. Vivaldi, Sonata pastorală de D. Scarlatti, Messa pastorală de A. Diabeli, Simfonia nr. 6 „Pastorala” de L. van Beethoven, Pastorala de vară de Honegger etc.). În muzica românească, atmosfera pastoral-epică se asociază cu caracterul pop.: M. Jora (Priveliști moldovenești), M. Negrea (Povești din Grui), Gh. Dumitrescu (Suita câmpenească), Al. Pașcanu (Pastorala pentru pian) etc. V. pastourelle.