PARTINIC, -Ă, partinici, -e, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului clasei muncitoare, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul partidului. Spirit partinic. ▭ Formulînd principiul caracterului partinic al literaturii și artei, Lenin a avut în vedere partinitatea comunistă, proprie acelei arte și literaturi care se dezvoltă sub îndrumarea partidului comunist, ca o parte integrantă a cauzei generale a eliberării clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 485, 3/5.