PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICULARIZÁRE s. v. individualizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

particularizáre s. f., g.-d. art. particularizării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PARTICULARIZÁ ~éz tranz. A face să se particularizeze. /<fr. particulariser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PARTICULARIZÁ mă ~éz intranz. A căpăta trăsături strict particulare; a deveni individual; a se individualiza; a se singulariza. /<fr. particulariser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICULARIZÁ vb. I. tr. și refl. 1. A spune (ceva) cu amănunte. 2. A restrânge la un singur caz. [< fr. particulariser, cf. lat. particularis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICULARIZÁ vb. tr., refl. 1. a spune (ceva) cu amănunte. 2. a restrânge la un singur caz, a individualiza. (< fr. particulariser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICULARIZÁ vb. v. individualiza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A particulariza ≠ a generaliza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

particularizá vb., ind. prez. 1 sg. particularizéz, 3 sg. și pl. particularizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink