individualizare sf [At: DA / P: ~du-a~ / Pl: ~zări / E: individualiza] 1 Scoatere în evidență a trăsăturilor specifice unui individ. 2 Luare în considerare a cuiva în mod individual, facându-l să se deosebească de alții Si: individuație (2). 3 Determinare a unui lucru prin caracterele sale individuale. 4 Adaptare și aplicare a unei concepții, a unei legi etc. la un caz particular. 5 Întruchipare a ideii artistice în imagini concrete, individuale. 6 Întruchipare a unei tendințe, a unei relații (sociale) etc. în figuri individuale tipice.

INDIVIDUALIZARE, individualizări, s. f. Acțiunea de a individualiza și rezultatul ei. 1. (Mai ales în legătură cu creația artistică) Conturare, precizare a caracterului, a naturii unei ființe sau a unui lucru prin reliefarea particularităților proprii. Forța și profunzimea generalizării în opera de artă nu numai că nu contrazice individualizarea, ci dimpotrivă. V. ROM. decembrie 1950, 187. 2. Adaptarea și aplicarea unei concepții, a unui punct de vedere etc. la cazuri izolate și particulare. Individualizarea pedepsei în justiție se face ținînd seama, de circumstanțele speciale în care a fost făptuit delictul. – Pronunțat: -du-a-.

INDIVIDUALIZARE s.f. Acțiunea de individualiza și rezultatul ei. ♦ Adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ (Arte) Întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice. [Pron. -du-a-. / < individualiza].

INDIVIDUALIZARE s. f. 1. acțiunea de a individualiza. 2. adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. 3. (arte) întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice. (< individualiza)

INDIVIDUALIZARE ~ări f. 1) v. A INDIVIDUALIZA. 2) Aplicare a unor concepții, legi etc. la cazuri particulare. /v. a individualiza etc.

*individualizațiúne f. (fr. -alisation). Acțiunea de a individualiza. – Și -áție, dar ob. -áre.

individualizare (desp. -du-a-) s. f., g.-d. art. individualizării; pl. individualizări

individualizare (-du-a-) s. f., g.-d. art. individualizării; pl. individualizări

individualizare s. f. (sil. -du-a-), g.-d. art. individualizării; pl. individualizări

INDIVIDUALIZARE s. 1. v. caracterizare. 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personalizare. (~ unor trăsături.) 4. izolare, singularizare. (~ unor însușiri din ansamblu.)

INDIVIDUALIZARE s. 1. caracterizare. (~ a unui personaj.) 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personalizare. (~ unor trăsături.) 4. izolare, singularizare. (~ din ansamblu.)