PARMENIU gr. ∏αρμενίων, cont. cu subst. armean: 1. Parmenești s. (Isp IV²). 2. Cu afer.: Armenești s. (Dm); Armenescul (Sur X); Armeniu s. (Sd XII -XIII); f. Armenia (16 A I 347; 17 A IV 271; P⁷ fila 34 vo.; P¹⁴). 3. Cu schimbarea părții finale: a) Armina f. (Sd XVI 401); b) Armeni, I., diacon (Tut); -e (ib); -i b., mold., 1683, din Folești (BCI IV; -ca b. fiul Gligorcei, 1692 (Isp Iv^l). 4. + -ega: Armega (Isp VI²); – popa (Sur VI și Sd VI 488); – ban al Craiovei (Cat); olt. (17 B I 371, 402); ban, 1589 (16 B V 420) zis și Armag Banul, 1589 (AO III 437). 5. + -ag: Armagul serdar, mold. 6. Cu afer. primei silabe: *Mena > Menești s. (17 A II 234); + -că: Dima al Mencăi (AO V 233).