PARCHET², parchete, s. n. Magistratură specială (atașată în trecut pe lîngă tribunale, curți de apel și curtea de casație), care avea sarcina de a face cercetări în materie penală și de a deschide acțiune publică împotriva infractorilor, precum și de a pune concluzii în materie civilă, în procesele în care figurau persoane incapabile; minister public. V. procuratură. Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primărie, urmat de membrii parchetului și comandantul trupelor. REBREANU, R. II 235. Au fost trimiși la parchet pentru hoție. I. BOTEZ, ȘC. 95. ♦ Membrii acestei magistraturi. Figurile severe ale judecătorilor de instrucție și toate aparențele magistrale și solemne ale parchetelor, pentru el erau lucruri de rînd care nu-i mai făceau nici o impresie. VLAHUȚĂ, O. A. I 147.