PARAVAN, paravane, s. n. 1. Piesă de mobilier formată din unul sau mai multe panouri alcătuite de obicei din rame acoperite cu placaj, cu pînză, cu carton etc., folosită în încăperi ca apărătoare contra curenților de aer sau pentru a ascunde vederii anumite porțiuni din încăpere. Un paravan ascundea patul artistului. EMINESCU, N. 109. Apoi veseli, cu-a lor pradă, se pun hoții zburători Cînd pe mîndre paravane de mătase diafană, Cînd pe crengi, cînd pe bazinuri. ALECSANDRI, P. III 87. ◊ (În comparații și metafore, sugerînd ideea de ascundere, de mascare a unui fapt, a unei acțiuni) Tu, cu inima și mintea poate ești un paravan După care ea atrage vre un june curtezan. EMINESCU, O. I 162. Te-am ales pe tine de cavaler... – Zi mai bine că m-ai ales de paravan. ALECSANDRI, T. 1305. ♦ Perete subțire, de obicei de lemn, care desparte sau limitează un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ (Rar) Piesă de decor la teatru. Două paravane scunde de tot, verzi, închipuiesc țărmurile unei strîmtori în care sînt cuprinse navele. CAMIL PETRESCU, T. II 173. 2. Baraj de tablă, cu baza în formă de semicerc, fixat în pămînt în fața focarelor de lăcuste călătoare.