*paraván n., pl. e (pol. paravan, d. fr. paravent, it. paravento, care te apăra de vînt. V. paratrăsnet). Mobilă care se compune din cîte-va table de înălțimea omuluĭ și care se pot strînge și servește să te apere de vînt, dar maĭ des de privirea altuĭa atuncĭ cînd nu dispuĭ de o cameră aparte. Fig. Scut, apărare, persoană care primește loviturĭ în locu alteĭa saŭ care maschează acțiunea altuĭa. Pretext de acțiune: a te îmbogăți supt paravanu iubiriĭ de popor. Mold. nord. Prelipcă, polată.