paravan sn [At: CUCIURAN, D. 37/19 / V: (reg) ~văn, părăv~, per~^[1] / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr paravent] 1 Perete subțire sau piesă de mobilier alcătuită, de obicei, din unul sau mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, mătase, carton etc. frumos decorate și care servește pentru a despărți o anumită porțiune dintr-o încăpere. 2-3 (Șfg) Ceea ce servește (să protejeze sau) să ascundă. 4 (Fig) Ceea ce maschează. 5 (Îdt) Apărătoare de metal care se pune în fața unei sobe, a unui cămin etc. pentru a feri podeaua de scântei sau de dogoarea focului. 6 (Rar) Parazăpadă (3). 7 (Rar) Baraj de tablă, cu baza în formă de semicerc, fixat în pământ în fața stolurilor de lăcuste călătoare. 8-9 (Mol) Încăpere mică într-o gospodărie țărănească, care servește de obicei (ca magazie pentru unelte sau) ca adăpost pentru vite ori păsări Vz chiler, polată, șopron. 10 Cutie din sfoară împletită, pentru prinderea suveicilor la războiul de țesut Si: plasă.