paraleu [At: CANTEMIR, IST. 196 / Pl: ~ei / E: para¹- + leu] 1-2 sm, a (Îcr leu) (Leu) care este deosebit de mare și de puternic, considerat ca prototip al vitejiei și curajului. 3 sm (Pex) Ființă înzestrată cu însușiri supranaturale. 4-5 a (Îe) A se face (sau a face pe cineva) leu ~ A (se) înfuria peste măsură. 6 sm (Dep) Epitet dat unui bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale.