PARA-¹ Element de compunere. 1. Arată că în noțiunea exprimată de compus intră ideea de: a) «ceva asemănător», «ceva alăturat»; b) «contrar»,«opus» lucrului exprimat prin cuvîntul simplu; servește la formarea unor substantive ca: parados, paradox, paratifos etc.; adjective ca: paramilitar, paramagnetic etc. 2. Intră în compunerea unor formații ocazionale care însoțesc cuvîntul simplu, imprimînd o nuanță de intensitate calităților atribuite obiectului respectiv. Leu-paraleu. ♦ (Cu valoare depreciativă) Arată că obiectul respectiv se află în foarte mare cantitate. Explicații și paraexplicații. ▭ Acei bieți dăscălași, cari au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată... fără recompense naționale, fără pensii și parapensii. GHICA, S. A. 72.