PANĂ², pene, s. f. Oprire accidentală a unei mașini sau a unui vehicul (automobil, avion, bicicletă etc.), provocată fie de stricarea unei piese a mașinii sau a vehiculului, fie de lipsa unui material de consum sau de întreținere (benzină, ulei etc.). Pană de motor. Pană de cauciuc. ▭ Ajungem înainte de a asfinți soarele. – Adevărat, drumu-i bun și vremea-i lină. Dar poate s-avem o pană. SADOVEANU, O. VIII 546. Să sperăm atunci că nu o să avem nici o pană la motor. CAMIL PETRESCU, U. N. 102. ◊ Expr. A fi (sau a rămîne) în pană = a fi nevoit să-și întrerupă un drum, o călătorie din cauza unei pene de mașină; fig. (familiar) a fi împiedicat într-o activitate, a duce lipsă de ceva, a rămîne fără bani.