PANCOVĂ, pancove, s. f. (Regional) Gogoașă (1). Toma luă o pancovă și mușcă din ea. V. ROM. februarie 1952, 111. Un lemnuș cu patru crengi... pe care se înșiră de jos pînă sus pancove. La TDRG. Cele mai alease pașteturi, turte... pancove și alte dulcețuri. ȚICHINDEAL, F. 446.