PANAHIDĂ, panahide, s. f. (În practica bisericii creștine) Serviciu religios făcut pentru pomenirea unui mort. V. parastas. După panahidă, la care a cîntat cu glas înalt popa Nectarie Balaban, zaporojenii s-au așezat la ospăț. SADOVEANU, N. P. 267. ◊ Expr. A ridica panahidă = a face parastas pentru pomenirea unui mort. În acea zi se ridică la Praguri panahidă de pomenire a voievodului Ion. SADOVEANU, N. P. 236. ♦ Parte a prohodului care se cîntă la scoaterea mortului din casă.