paltin sm [At: ST. LEX. 174^v/2 / V: (pop) ~ten, (reg) ~e, ~ir / Pl: ~i / E: lat platanus] 1 (Șîc ~-de-munte) Arbore mare, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. și care crește prin pădurile din regiunea montană și subalpină și se cultivă uneori prin parcuri, ca plantă ornamentală Si: (reg) mojdrean (Acer pseudoplantus). 2 (Bot; șîc ~-de-câmp) Arțar (Acer platanoides). 3-4 Lemn al paltinului (1-2).