11 definiții pentru „paleografie”   declinări

PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a documentelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

paleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOGRAFÍE f. Compartiment al istoriei care studiază textele vechi (pentru a le descifra, descrie etc.). [Sil. -le-o-] /<fr. paléographie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu descifrarea și cu studiul scrisului vechi din manuscrise, de pe hărți etc. [Gen. -iei, graphein – a scrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PALEOGRAFÍE s. f. știință a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu studiul textelor vechi etc. (< fr. paléographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

paleografíe s. f. (sil. -le-o-gra-), art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paleografie f. arta de a descifra scrisoarea cea veche.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*paleográfie f. (vgr. palaiós, vechĭ, și grafie). Știința descifrăriĭ documentelor (hîrtie, pergament, papyrus, table ceruite): paleografia începe de la benedictinu Francez Ioan Mabillon, care, la 1681, a scos cartea sa numită „De re diplomatica”. V. epigrafie, diplomatică, numismatică, sfragistică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PALEOGRAFÍE (‹ fr. {i}; {s} paleo- + gr. graphe „scriere”) s. f. 1. Disciplină auxiliară a istorie care se ocupă cu citirea corectă, datarea și stabilirea autenticității textelor vechi, cu istoria scrisului etc. Termenul a fost creat și pus în circulație (1708) de călugărul benedictin Bernard de Montfaucon. După limba scrierii se deosebesc: p. latină, greacă, slavă etc. 2. (MUZ.) Știință care se ocupă cu studiul vechilor notații muzicale, având drept principale ramuri p. gregoriană și p. bizantină.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

paleografie muzicală v. Solesmes, școala de la ~.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink