16 definiții pentru paleografie
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PALEOGRAFIE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie.
paleografie sf [At: VALIAN, V. / P: ~le-o~ / Pl: (rar) ~ii / E: fr paléographie] Știință auxiliară a istoriei, care se ocupă cu descifrarea corectă, cu datarea și cu stabilirea autenticității documentelor vechi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PALEOGRAFIE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a documentelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PALEOGRAFIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul scrisului vechi și cu descifrarea textelor vechi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PALEOGRAFIE s.f. Știință care se ocupă cu descifrarea și cu studiul scrisului vechi din manuscrise, de pe hărți etc. [Gen. -iei, graphein – a scrie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PALEOGRAFIE s. f. știință a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu studiul textelor vechi etc. (< fr. paléographie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PALEOGRAFIE f. Compartiment al istoriei care studiază textele vechi (pentru a le descifra, descrie etc.). [Sil. -le-o-] /<fr. paléographie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paleografie f. arta de a descifra scrisoarea cea veche.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*paleográfie f. (vgr. palaiós, vechĭ, și grafie). Știința descifrăriĭ documentelor (hîrtie, pergament, papyrus, table ceruite): paleografia începe de la benedictinu Francez Ioan Mabillon, care, la 1681, a scos cartea sa numită „De re diplomatica”. V. epigrafie, diplomatică, numismatică, sfragistică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
paleografie (desp. -le-o-gra-) s. f., art. paleografia, g.-d. paleografii, art. paleografiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
paleografie (-le-o-gra-) s. f., art. paleografia, g.-d. paleografii, art. paleografiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paleografie s. f. (sil. -le-o-gra-), art. paleografia, g.-d. paleografii, art. paleografiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paleografie (e-o)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
paleografie muzicală v. Solesmes, școala de la ~.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PALEO- „vechi, preistoric, arhaic, fosil”. ◊ gr. palaios „vechi, străvechi” > fr. paléo-, it. id., engl. id., germ. paläo- > rom. paleo-. □ ~autecologie (v. aut/o-, v. eco-1, v. -logie1), s. f., parte a paleoecologiei care studiază speciile fosile și condițiile climatice în care acestea au trăit; ~antropolog (v. antropo-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleoantropologie; ~antropologie (v. antropo-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studierea omului preistoric; ~arheofite (v. arheo-, v. -fit), s. f. pl., plante antropofile din paleolitic; ~arheologie (v. arheo-, v. -logie1), s. f., arheologie a epocilor preistorice; ~biogeografie (v. bio-, v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază flora și fauna din trecutul geologic al globului terestru; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., biologie a organismelor fosile din epocile geologice; ~cen (v. -cen1), adj., s. n., 1. s. n., Prima epocă (serie) a paleogenului, caracterizată prin faună de numuliți, gasteropode etc. 2. adj., Care aparține acestei epoci (serii); ~climatologie (v. climato-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice; ~demografie (v. demo-, v. -grafie), s. f., ramură a demografiei istorice care studiază vestigiile umane; ~dendrologie (v. dendro-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase fosile; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre viețuitoare și mediu în cadrul epocilor geologice; ~etnografie (v. etno-, v. -grafie), s. f., etnografie a popoarelor străvechi; ~etnolog (v. etno-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleoetnologie; ~etnologie (v. etno-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute; sin. arheoetnologie; ~fitic (v. -fitic), adj., s. n., 1. s. n., Perioadă geologică situată între silurian și permian, caracterizată prin apariția primelor plante vasculare. 2. adj., Care aparține acestei perioade geologice; ~fitografie (v. fito-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază morfologic plantele fosile; ~fitolog (v. fito-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleofitologie; ~fitologie (v. fito-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul plantelor fosile; sin. paleobotanică; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. s. n., Prima perioadă a erei neozoice, caracterizată prin floră de fanerogame și prin faună variată; sin. numulitic. 2. adj., Care aparține acestei perioade; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre viețuitoare) care a apărut cu foarte mult timp în urmă; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., știință care se ocupă cu reconstituirea condițiilor fizico-geografice existente în decursul istoriei geologice a pămîntului; ~geomorfologie (v. geo-, v. morfo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază evoluția reliefului în trecut, reconstituind configurația acestuia și procesele geomorfologice din diferite perioade geologice; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în paleografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care se ocupă cu clasificarea, dotarea și cu studiul scrisului vechi din manuscrise, de pe hărți etc.; ~histologie (v. histo-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul țesuturilor animale conservate în fosile; ~litic (v. -litic1), adj., s. n., 1. s. n., Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. adj., Care datează din această epocă; ~log (v. -log), s. m. și f., savant care studiază limbile vechi; ~micologie (v. mico-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul ciupercilor fosile; ~palinologie (v. palino-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu cercetarea geologică bazată pe studiul polenului fosil; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul bolilor viețuitoarelor fosile; ~pitec (v. -pitec), s. m., maimuță antropomorfă fosilă, ale cărei urme au fost descoperite în depozitele terțiare din India; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază solurile fosile; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura, psihicul, comportamentul și condițiile de viață ale oamenilor preistorici, pe baza urmelor și trăsăturilor activității lor; ~speolog (v. speo-, v. -log), s. m., cercetător care studiază istoria peșterilor; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer erbivor ungulat fosil din era neozoică, avînd picioare groase cu trei degete, asemănător cu tapirul; ~zaur (v. -zaur), s. m., gen fosil de reptile sauriene din perioada permiană, avînd limba despicată; ~zoic (v. -zoic), adj., s. n., 1. s. n., A doua eră geologică, situată între precambrian și mezozoic, caracterizată prin formarea munților și prin apariția ultimelor tipuri de nevertebrate; sin. era primară. 2. adj., Care aparține acestei ere geologice; ~zoolog (v. zoo-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleozoologie; ~zoologie (v. zoo-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul animalelor fosile.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PALEOGRAFÍE (< fr. {i}; {s} paleo- + gr. graphe „scriere”) s. f. 1. Disciplină auxiliară a istorie care se ocupă cu citirea corectă, datarea și stabilirea autenticității textelor vechi, cu istoria scrisului etc. Termenul a fost creat și pus în circulație (1708) de călugărul benedictin Bernard de Montfaucon. După limba scrierii se deosebesc: p. latină, greacă, slavă etc. 2. (MUZ.) Știință care se ocupă cu studiul vechilor notații muzicale, având drept principale ramuri p. gregoriană și p. bizantină.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pa-le-o-gra-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paleografie, paleografiisubstantiv feminin
- 1. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- paléographie DEX '09 DEX '98 MDN '00