paleobotanist s. m. (bot.) Specialist în paleologie botanică ◊ „Lucrătorii care au demolat un zid al bisericii au descoperit o nișă datând din 1120, în care se afla un trandafir uscat cu diametrul de 4 centimetri. Paleobotanistul chemat special de la Londra pentru a scoate floarea din nișă fără a o deteriora a avut nevoie de 4 ore pentru această operațiune. Trandafirul descoperit la Romsey este cel mai vechi specimen botanic identificat pe teritoriul Europei.” Sc. 14 II 76 p. 6. ◊ „În tufișurile pietrificate paleobotaniștii au descoperit peste 50 de specii de plante [...]” Sc. 30 V 86 p. 7 (din fr. paléobotaniste, engl. paleobotanist; DN3)