Definiția cu ID-ul 504377:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
paiantă (paiante), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.