2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAHARNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic.

paharnic, ~ă sm [At: PALIA (1581), 162/7 / V: (îrg) păh~, (înv) ~nec / Pl: ~ici, ~ice / E: pahar + -nic] 1 (Rar) Titlu dat în Evul Mediu, în țările române, boierului care avea grijă de băutura domnului, iar la ospețe sau în împrejurări deosebite îl servea pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită. 2 (Rar) Boier care avea titlul de paharnic (1) Si: (reg) ceașnic Vz cupar. 3 (Îs) Vel (sau mare) ~ ori marele ~, ~ mare, ~ul cel mare Dregător de curte cu atribuții speciale la ospețele domnești Si: șeful paharnicilor. 4 Titlu dat boierului care strângea, de obicei la oraș, dările de pe vinul vândut. 5 Persoană care avea titlul de paharnic (4). 6 (Îrg; pgn) Persoană care toarnă băutura în pahare, la ospețe, nunți etc.

PAHARNIC, paharnici, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Cel care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic.

PAHARNIC, paharnici, s. m. (În trecut uneori în forma mare paharnic) Mare demnitar de la curtea domnitorilor romîni, boier de divan care administra viile și pivnițele domnești și avea grija dărilor în natură datorate domnitorului din vinul produs în țară. Trei boieri rămaseră... paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. DELAVRANCEA, O. II 39. ♦ Cel care toarnă de băut oaspeților la masă. Astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari să-l bei Turnat de cea mai dragă fecioară ce e-n casă. COȘBUC, P. I 161.

PAHARNIC ~ci m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier de divan responsabil cu băutura domnului, cu administrarea podgoriilor domnești și cu strângerea impozitelor pe vii și pe vin. 2) fam. Persoană care toarnă băutură în pahare în timpul unei petreceri. /pahar + suf. ~nic

PAHARNIC s.m. (Mold., ȚR) Rang boieresc în Țările Române. A: Tăie Ștefan-Vodă pre Isaiia vornicul și pre Negrilă paharnicul. URECHE. Stoico păharnicul și cu alții ... au făcut, cum au putut ș-au fugit ș-acee în Moldova. NECULCE; cf. NCL II, 292, 293 ; IM 1754, 77v, 145v; CRON. SEC. XVIII, 28r. B: Zise paharnicului să aducă aminte de dînsul împăratului. ÎNV. 1642, 18r. Să înveațe stolnicii și paharnicii. IT 1758, 126r; cf. LEX., 22r; R. POPESCU; R. GRECEANU; IM 1730, 109r; 205v; LET. ȚR, 33v. // C: Să înveațe stolnicii și paharnicii. IT 1767, 4r. ♦ Persoană care toarnă băutura în pahare. B: Greși cel mai mare peste paharnicii împăratului. BIBLIA (1688). Vinoče (r )patel. Păharnic. LEX. 1683, 8r; cf. MARDARIE, 290; LEX. 1683, 82r. Etimologie: pahar + suf. -nic. Cf. c u p a r, m e s c ă t o r.

paharnic m. (Marele) mare boier de divan, având la început însărcinarea de a turna Domnului vinul pe care îl gusta el întâiu, apoi boier de clasa a doua și în cele din urmă simplu titlu onorific. [Slav. PAHARĬNIKŬ]. V. cupar.

pahárnic m. (vsl. pe- și paharĭnikŭ). În vechime, unu din ceĭ șapte marĭ boĭerĭ de divan care la început turma domnuluĭ vin la sărbărĭ și gusta el întîĭ. Pe urmă, boĭer maĭ mic. În cele din urmă, simplu titlu onorific. – V. cupar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paharnic s. m., pl. paharnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAHARNIC s. (IST.) (înv.) ceașnic. (~ la curtea domnească.)

PAHARNIC s. (IST.) (înv.) ceașnic. (~ la curtea domnească.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*PAHARNIC; Păhărnicelu, vătaf (D Buc).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

paharnic, paharnici s. m. (glum.) bețiv.

Intrare: Paharnic
Paharnic nume propriu
nume propriu (I3)
  • Paharnic
Intrare: paharnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paharnic
  • paharnicul
  • paharnicu‑
plural
  • paharnici
  • paharnicii
genitiv-dativ singular
  • paharnic
  • paharnicului
plural
  • paharnici
  • paharnicilor
vocativ singular
  • paharnicule
  • paharnice
plural
  • paharnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paharnec
  • paharnecul
  • paharnecu‑
plural
  • paharneci
  • paharnecii
genitiv-dativ singular
  • paharnec
  • paharnecului
plural
  • paharneci
  • paharnecilor
vocativ singular
  • paharnecule
  • paharnece
plural
  • paharnecilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păharnic
  • păharnicul
  • păharnicu‑
plural
  • păharnici
  • păharnicii
genitiv-dativ singular
  • păharnic
  • păharnicului
plural
  • păharnici
  • păharnicilor
vocativ singular
  • păharnicule
  • păharnice
plural
  • păharnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paharnic, paharnicisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită. DEX '09
    sinonime: ceașnic
    • format_quote Trei boieri rămaseră... paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. DELAVRANCEA, O. II 39. DLRLC
    • 1.1. Boier care avea acest titlu. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. învechit regional Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari să-l bei Turnat de cea mai dragă fecioară ce e-n casă. COȘBUC, P. I 161. DLRLC
    • diferențiere în trecut (Uneori în forma mare paharnic) Mare demnitar de la curtea domnitorilor români, boier de divan care administra viile și pivnițele domnești și avea grija dărilor în natură datorate domnitorului din vinul produs în țară. DLRLC
    • diferențiere Boier de divan responsabil cu băutura domnului, cu administrarea podgoriilor domnești și cu strângerea impozitelor pe vii și pe vin. NODEX
etimologie:
  • Pahar + sufix -nic. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.