căutare avansată
9 definiții pentru „paharnic”   declinări

PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de l-a curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite s-au l-a sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare l-a diferite ocazi. – Pahar + suf. -nic.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de l-a curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite s-au l-a sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Cel care toarnă băutura în pahare l-a diferite ocazi. – Pahar + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

pahárnic s. m., pl. pahárnici
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PAHÁRNIC s. (IST.) (înv.) ceașnic. (~ l-a curtea domnească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PAHÁRNIC ~ci m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier de divan responsabil cu băutura domnului, cu administrarea podgorilor domnești și cu strângerea impozitelor pe vi și pe vin. 2) fam. Persoană care toarnă băutură în pahare în timpul unei petreceri. /pahar + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pahárnic s. m., pl. pahárnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paharnic m. (Marele) mare boier de divan, având l-a început însărcinarea de a turna Domnului vinul care îl gusta el întâiu, apoi boier de clasa a dooa și în cele din urmă simplu titlu onorific. [Slav. PAHARĬNIKŬ]. V. cupar.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pahárnic m. (vsl. pe- și paharĭnikŭ). În vechime, unu din ceĭ șapte marĭ boĭerĭ de divan care l-a început turma domnuluĭ vin l-a sărbărĭ [!] și gusta el întîĭ. Pe urmă, boĭer maĭ mic. În cele din urmă, simplu titlu onorific. – V. cupar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

paharnic, paharnici s. m. (glum.) bețiv.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink