PAHARNIC, paharnici, s. m. (În trecut uneori în forma mare paharnic) Mare demnitar de la curtea domnitorilor romîni, boier de divan care administra viile și pivnițele domnești și avea grija dărilor în natură datorate domnitorului din vinul produs în țară. Trei boieri rămaseră... paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. DELAVRANCEA, O. II 39. ♦ Cel care toarnă de băut oaspeților la masă. Astăzi paharnic e Hiltruna, Copila cea frumoasă, că-i vechiul obicei Al neamului, paharul la zile mari să-l bei Turnat de cea mai dragă fecioară ce e-n casă. COȘBUC, P. I 161.