pacea sf [At: ȘIO II₁, 279 / V: paicea, patea / Pl: ~ele și (reg) păcele / E: tc paça] 1 (Înv) Parte de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană. 2 (Pex) Blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor animale cu blană. 3 (Pex) Căptușeală confecționată din pacea (2). 4 (Dob; mpl) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar din burtă de vacă, din pasăre etc., cu adaos de ouă și oțet sau usturoi. 5 (Olt; îf păcele) Căpățână de oaie umplută cu usturoi și ardei copt. 6 (Înv; Trs) Cusur.