PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care pârăște; denunțător; delator; turnător. /a pârî + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRÂTÓR adj., s. 1. adj., s. pârâcios, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. v. denunțător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRÂTÓR s. v. reclamant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pârâtór adj. m., s. m., pl. pârâtóri; f. sg. și pl. pârâtoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink