11 definiții pentru pârâtor (adj.)
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÂRÂTOR, -OARE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.
pârâtor, ~oare [At: PSALT. 10 / V: (înv) ~i sm / Pl: ~i, ~oare / E: pârî + -tor] 1 smf (Jur; Trs; Buc; iuz) Reclamant la un proces. 2-3 smf, a (Persoană) care pârăște Si: (fam) pârâcios (1-2). 4-5 smf, a (Persoană) care arată în mod răutăcios faptele sau vorbele cuiva pentru a-l discredita Si: (fam) părâcios (3-4). 6-7 smf, a (Persoană) care dă de gol pe cineva Si: (fam) părâcios (5-6). 8-9 (Persoană) căreia îi place să pârască pe cineva Si: (fam) pârâcios (7-8). 10 smf (Pex) Trădător. 11 (Pex) Denunțător. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÂRÂTOR, -OARE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÎRÎTOR, -OARE, pîrîtori, -oare, adj. Care pîrăște; care are obiceiul să pîrască; care denunță; delator. N-au venit de patru zile! se răsuci iar din pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. C. PETRESCU, Î. II 60. Ne deprinsese a fi lași, mincinoși, pîrîtori, leneși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Greaca o să întrebuințeze toate mijloacele ca să afle pe pîrîtorul ei. FILIMON, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pîrîtór, -oáre adj. Care pîrăște (pîrîș). Care are obiceĭ să pîrască: un elev pîrîtor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pârâtor (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pârâtor (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pârâtor adj. m., s. m., pl. pârâtori; f. sg. și pl. pârâtoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pârăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PÂRÂTOR adj., s. 1. adj., s. pârâcios, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. v. denunțător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÎRÎTOR adj., s. 1. adj., s. pîrîcios, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. denunțător, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pârâtor, pârâtorisubstantiv masculin pârâtoare, pârâtoaresubstantiv feminin pârâtor, pârâtoareadjectiv
- 1. (Persoană) care pârăște, care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: delator denunțător pârâcios reclamant turnător
- N-au venit de patru zile! se răsuci iar din pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. C. PETRESCU, Î. II 60. DLRLC
- Ne deprinsese a fi lași, mincinoși, pîrîtori, leneși. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
- Greaca o să întrebuințeze toate mijloacele ca să afle pe pîrîtorul ei. FILIMON, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Pârî + sufix -tor. DEX '98 DEX '09