oxid sm [At: PROPĂȘIREA (1844), 255²/13 / V: (iuz) osid / Pl: ~izi, (înv, sn) ~e, ~uri / E: fr oxide] Compus al oxigenului cu alt element chimic.

OXID, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. ◊ Oxid de calciu = var nestins (obținut prin arderea calcarului). Oxid de carbon = gaz incolor, fără miros și otrăvitor, care se formează în arderile incomplete ale cărbunilor. Oxid de magneziu = magnezie. Oxid de zinc = praf alb amorf obținut prin distilarea zincului și folosit ca pigment pentru vopsit; alb de zinc.

OXID s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ◊ Oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = Gaz toxic, incolor și inodor care ia naștere din arderile incomplete ale cărbunilor. // (În forma oxido-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr. oxyde].

OXID ~zi m. Compus rezultat din combinarea unui element chimic cu oxigenul. /<fr. oxyde

oxid n. combinarea oxigenului cu un metal.

*oxíd m. și n., pl. e (d. vgr. oxýs, ascuțit, acru). Chim. Corp compus rezultat din combinarea unuĭ corp simplu cu oxigenu. V. bază, acid.

osid sm vz oxid

oxid s. m., pl. oxizi

oxid s. m., pl. oxizi

oxid s. m., pl. oxizi

oxid, -zi.

OXID s. (CHIM.) oxid de aluminiu = alumină; oxid de calciu = calce, var nestins; oxid de cupru = cuproxid; oxid de etilenă = etilenoxid; oxid de magneziu = magnezie; oxid de plumb = litargă, miniu; oxid de zinc = țincvais, alb de zinc, (înv.) tutea.

OXID s. (CHIM.) oxid de aluminiu = alumină; oxid de calciu = calce; oxid de etilenă = etilenoxid; oxid de magneziu = magnezie; oxid de plumb = litargă, miniu; oxid de zinc = țincvais, alb de zinc, (înv.) tutea.

OXÍD (< fr. {i}; {s} gr. oxys „acru”) s. m. Compus rezultat prin combinarea unui element cu oxigenul. ◊ O. de aluminiu = pulbere albă greu fuzibilă, greu solubilă în apă și în acizi care se găsește în natură în stare cristalizată sub formă de corindon și pietre (semi)prețioase (safir, rubin, topaz etc.); alumină. ◊ O. de calciu = var nestins; calce. ◊ O. de carbon = gaz incolor, fără miros, otrăvitor, care se formează în arderile incomplete ale carbonului. Industrial se obține prin trecerea aerului, a oxigenului sau a apei peste cărbune incandescent. Se folosește în sinteza organică. ◊ O. de plumb = litargă, miniu. ◊ O. de zinc = pulbere albă folosită în vopsitorie; alb de zinc. ◊ O. de etilenă = gaz incolor (p. f. 12°C), toxic, foarte reactiv, obținut prin oxidarea catalitică a etilenei sau din etilenclorhidrină. Se întrebuințează la fabricarea glicolului, a unor dizolvanți, plastifianți etc. ◊ O. de magneziu = substanță cristalină, cu p. t. 2.800°C, insolubil în apă, care se găsește în natură sub formă de periclaz. Se mai folosește ca material refractar. Sin. magnezie.