ou, ouă, s.n. – 1. Bulgăre. 2. Cocoloș. ♦ (top.) Ou, deal în loc. Gârdani (Codru). „Dealul Ou, numit astfel pentru forma sa, ascunde în pântecele său o mare taină, după cum povestesc bunicii noștri. Ei își amintesc de spusele moșilor lor că acest deal a fost ridicat de către iobagi, care au fost obligați să care pământ cu cățânele din malul Someșului, care curge prin apropiere, drept pedeapsă pentru moartea unei persoane importante (pământul din deal este nisipos, așezat peste sol argilos). Nu degeaba baronul Blomberg și-a construit alături de această movilă o criptă unde să-și îngroape morții. O altă legendă povestită de bătrâni spune că în timpul stăpânirilor străine vătafii acestui sat ar fi omorât mulți săteni care nu au vrut să se supună și le-au îngropat cadavrele în pământ până ce s-a ajuns la această formă de relief” (Gârdani, 2007: 127-128). ♦ (onom.) Ou, poreclă și supranume în satul Văleni (com. Călinești). – Lat. ovum „ou” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).