Definiția cu ID-ul 504296:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otrocol (otrocoale), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolotîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare.