OTROC s. m. (Mold., ȚR) Mucenic, martir. A: Cei trei otroci cu credința stinsără cuptoriul cel de foc. VARLAAM. Ai ferit cei trei otroci în cuptoriul cel înfocat. DM, 37^r; cf. DOSOFTEI, PS. B: Și-i îndrăgi Navihodo<no>sor pre acei trei otroci cu sufletul lui. LET. 1758, 99^r; cf. LET. 1758, 98^r. Etimologie: sl. otrokŭ.