7 definiții pentru otroc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
otroc sm [At: VARLAAM, C. 166 / Pl: ~oci / E: slv отрокъ] (Înv; în textele religioase) Mucenic.
OTROC s. m. (Mold., ȚR) Mucenic, martir. A: Cei trei otroci cu credința stinsără cuptoriul cel de foc. VARLAAM. Ai ferit cei trei otroci în cuptoriul cel înfocat. DM, 37r; cf. DOSOFTEI, PS. B: Și-i îndrăgi Navihodo<no>sor pre acei trei otroci cu sufletul lui. LET. 1758, 99r; cf. LET. 1758, 98r. Etimologie: sl. otrokŭ.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
otróc m. (vsl. otrokŭ). Vechĭ. Băĭat: sfințiĭ măcenicĭ și otrociĭ din Vavilon (Dos.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OTROC s. v. martir, mucenic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
otroc s. v. MARTIR. MUCENIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
otroc, otroci, s.m. (înv.) băiat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
otroc, otroci s. m. (Înv.) Mucenic, martir. – Di sl. otrok.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||