OTREAPĂ, otrepe, s. f. (Pop.) 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

otreapă sf [At: LB / V: (reg) ~rep sn / Pl: ~epe / E: slv отрєпь] 1 Cârpă de șters. 2 (Reg; îf otrep; îe) A ajunge ~ de vase A deveni om de nimic, fără caracter. 3 (Fig) Om de nimic, fără caracter Si: (pfm) lepădătură, secătură. 4 Om slab, lipsit de voință. 5 Femeie decăzută.

OTREAPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

OTREAPĂ, otrepe, s. f. 1. Cîrpă (de șters), zdreanță. Puse la căpătîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche. STĂNOIU, C. I. 160. Învîrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III 25. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, secătură, lepădătură; om slab, lipsit de voință. Nu-și mai dă seama, otreapa asta, că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? CAMIL PETRESCU, T. II 213. Mă enerva această otreapă omenească. GALACTION, O. I 241.

otreapă f. 1. cârpă de șters; 2. fig. netrebnic: o otreapă de om. [Slav. OTREPĬ].

otreápă f., pl. epe (din pluralu luĭ otrep). Munt. Cîrpă foarte murdară, paceavură, tearfă. Fig. Obĭect de batjocură: doară nu-s otreapa lor!

otrep sn vz otreapă

otrép n., pl. e (vsl. otrepĭ, cîlț, d. trepati, a pipăi; otrepka, otrivka, utrebka, otrep; rus. otrépĭe, zdrențe, cîlț, otrépki, cîlț, treapĭé, zdrențe, trapica, cîrpă, otreapă, trepatĭ, a bate cînepa saŭ inu). Olt. Cîrpă de spălat vasele (blidele).

otreapă (pop.) (desp. o-trea-) s. f., g.-d. art. otrepei; pl. otrepe

otreapă (pop.) (o-trea-) s. f., g.-d. art. otrepei; pl. otrepe

otreapă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. otrepei; pl. otrepe

otreapă (otrepe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.

OTREAPĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

OTREAPĂ s. v. cârpă.

OTREAPĂ s. buleandră, cîrpă, fleandură, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandra, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)

otreapă s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.