OTICNÍ, oticnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A se sili din răsputeri, a face sforțări să respire sau să vomite; a se opinti; p. ext. a izbucni. 2. (Reg.) A cădea. – Cf. icni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTICNÍ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oticní (oticnésc, oticnít), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. – Var. otihni. Sb. otegnuti (Candrea). – Der. din *otduhni (Scriban) nu e probabilă. – Der. oticneală (var. otihneală), s. f. (efort).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oticní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oticnésc, imperf. 3 sg. oticneá; conj. prez. 3 sg. și pl. oticneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

icnésc v. intr. (imit. d. vsl. *iknonti, bg. ikam, iknŭ, rus. ikatĭ, iknútĭ, a sughița. V. hinc). Est. Sughiț orĭ înghit în sec din cauza uneĭ loviturĭ saŭ de cĭudă: ĭ-a tras un pumn de a icnit. Vest (ignesc, ca răgnesc). Mă opintesc ca să vărs. – În Munt. vest oticnesc (vsl. *otiknonti).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink