otic sn [At: KLEIN, D. 65 / V: (reg) ho~, otâc, ~id, ~ig, po~, ut~, utică sf / Pl: ~ice și (reg) ~uri / E: srb otik] 1 (Pop) Lopățică cu care se curăță plugul Si: (reg) oticău (1), otinc (1), răzuitor, răzuș. 2 (Reg) Săpăligă. 3 (Reg) Țaglă lată de spart gheața Si: oticău (3), otinc (3). 4 (Rar) Lopățică cu care se curăță trotuarul de noroi sau de zăpadă Si: otinc (4). 5 (Reg) Bâtă. 6 (Pop) Cui cu care se prinde proțapul de rotilele plugului Si: oticău (6). 7 Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul care leagă snopurile de fân Si: (reg) ceatlău, oticău (7), otinc (5). 8 Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut Si: (reg) oticău (8), otinc (6). 9 (Reg) Fir de urzeală netrecut prin ițe Si: oticău (9), otinc (7). 10 (Reg) Măsură cu care se ia vama la moară Si: oticău (10), mertic. 11 (Reg) Doniță mică Si: oticău (11). 12 (Reg) Pahar mic.