OTÍC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din scr. otik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTÍC ~ce n. Unealtă de metal cu coadă de lemn, asemănătoare cu o lopățică, cu ajutorul căreia se curăță pământul de pe brăzdarul și cormana plugului. /<sb. otik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓTIC, -Ă adj. Al urechii. [< fr. otique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OTÍC s. (TEHN.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuș, (prin Transilv. și Maram.) săpălău, (prin sud-vestul Transilv.) spetează. (~ la plug.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OTÍC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otíc, otíce, s.n. (pop.) 1. lopățică de curățat pământul de pe brăzdar și cormana plugului. 2. băț lung, bâtă. 3. mertic. 4. doniță.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

otíc (otíce), s. n. – Strămurariță, curățitoare pentru plug. – Var. oticău. Sb., cr. otik, slov. otika (Cihac, II, 234; Candrea 20).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

otíc s. n., pl. otíce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink