osâmbri, osâmbresc, vb. intranz. – (reg.) A sluji cu simbrie (Papahagi, 1925). A se dezlega de învoială (Bârlea, 1924): „La Sf. Dumitru, se osâmbresc păcurarii de la oi (își primesc simbria pentru anul care a trecut). Care vre, face iară târg, care nu, până primăvara” (Memoria, 2002, 470); „De ziua sâmbrașilor sau de ziua răilor (8 noiembrie, Sf. Mihail și Gavril) se osâmbresc păcurarii de la gazdele stânii. Osâmbritul se face printr-o petrecere mare, o despărțire de oi, cu mare alai și veselie, ciobanii fiind bucuroși că s-au osâmbrit, adică au terminat cu bine pășunatul din anul respectiv și pot să târguiască angajarea pentru anul viitor” (Memoria, 2004-bis: 1.187). – Din simbrie (MDA).