OSCULATÓR, -OÁRE, osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din fr. osculateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Din punct de vedere matematic, planul osculator într–un punct este cel care are contact de ordin maximal cu curba în acel punct. Practic este cea mai bună aproximație locală a planului care ar conține curba în punctul respectiv. Planul osculator într-un punct este generat de tangentă și normala curbei în punctul respectiv. - raduborza

OSCULATÓR, -OÁRE adj. (Despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. [< fr. osculateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCULATÓR, -OÁRE adj. (despre curbe, suprafețe) în contact de osculație. (< fr. osculateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

osculatór adj. m., pl. osculatóri; f. sg. și pl. osculatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink