opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂIRE, orăcăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; orăcăit. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

orăcăire sf [At: BIANU, D. S. 734 / Pl: ~ri / E: orăcăi] (Nob) 1 Strigăt caracteristic broaștei Si: orăcăit (1). 2 (Fam) Plâns de copil mic Si: orăcăit (2).

ORĂCĂIRE, orăcăiri, s. f. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; orăcăit. ♦ (Fam.) Scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

ORĂCĂI, pers. 3 orăcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

ORĂCĂI, pers. 3 orăcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

oracăi v vz orăcăi

orăcăi vi [At: ALECSANDRI, P. III, 31 / V: (reg) orc~, orac~ / Pzi: orăcăie și ~ește / E: orac + -ăi] 1 (D. broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăi, a miorcoti. 2 (Fam; d. copiii mici) A plânge.

orcăi2 v vz orăcăi

ORĂCĂI, pers. 3 orăcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște, rar, despre alte animale) A scoate strigătul caracteristic speciei. Buraticii orăcăiau în toate după- amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. Orătăniile se împrăștiată orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292. ◊ (Depreciativ, despre alte ființe) Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. ♦ (Despre copii sugaci) A plînge, a scînci. Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446. – Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește (BELDICEANU, P. 57, BOLINTINEANU, O. 195, ALECSANDRI, P. I 203).

A ORĂCĂI pers.3 ~iește intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi

orăcăì v. 1. a striga, vorbind de păsări: găini, rațe, gâște orăcăesc în toate părțile Gr. AL.; 2. a ocăcăi: mii de broaște în lung orăcăesc AL.; 3. a se văeta (de copii). [Cf. horcăi].

orácăĭ, și -ăĭesc v. intr. (d. orac, orac, țipetu pruncilor și al broaștelor). Plîng, vorbind de pruncĭ. Strig, orăcăĭesc, vorbind de broaște și rar de păsările de curte.

orăcăĭésc, V. oracăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orăcăire (rar) s. f., g.-d. art. orăcăirii; pl. orăcăiri

orăcăire (rar) s. f., g.-d. art. orăcăirii; pl. orăcăiri

orăcăire s. f., g.-d. art. orăcăirii; pl. orăcăiri

orăcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 orăcăie, imperf. 3 pl. orăcăiau; conj. prez. 3 să orăcăie

orăcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăia; conj. prez. 3 să orăcăie

orăcăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăia

orăcăi (ind. prez. 3 sg. și pl. orăcăie)

orăcăesc, orăcăe 3, orăcăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂCĂIRE s. v. orăcăit.

ORĂCĂIRE s. ocăcăit, orăcăială, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)

ORĂCĂI vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)

ORĂCĂI vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.

orăcăi vb. v. MIORCĂI. PLÎNGE. SCÎNCI. SMIORCĂI.

ORĂCĂI vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

orăcăi, orăcăi v. i. (d. copiii mici) a plânge, a scânci

Intrare: orăcăire
orăcăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orăcăire
  • orăcăirea
plural
  • orăcăiri
  • orăcăirile
genitiv-dativ singular
  • orăcăiri
  • orăcăirii
plural
  • orăcăiri
  • orăcăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: orăcăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • orăcăie
 (să)
  • orăcăie
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • orăcăie
 (să)
  • orăcăie
  • orăcăiau
  • orăcăiră
  • orăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • orăcăiește
 (să)
  • orăcăiască
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • orăcăiesc
 (să)
  • orăcăiască
  • orăcăiau
  • orăcăiră
  • orăcăiseră
orcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oracăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orăcăire, orăcăirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi orăcăi DEX '98 DEX '09

orăcăiverb

  • 1. (Despre broaște, rar, despre alte ființe) A scoate strigătul caracteristic speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Buraticii orăcăiau în toate după-amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. DLRLC
    • format_quote Orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. DLRLC
    • format_quote Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292. DLRLC
    • format_quote depreciativ Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. DLRLC
    • format_quote depreciativ Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. DLRLC
    • 1.1. familiar Despre copiii mici: plânge, scânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: plânge scânci
      • format_quote Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446. DLRLC
etimologie:
  • Orac + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.