opțiuni
  • info

12 definiții pentru orăcăit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂIT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

ORĂCĂIT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.

orăcăit sn [At: ISPIRESCU, L. 146 / Pl: ~uri / E: orăcăi] 1-2 Orăcăire (1-2).

ORĂCĂIT, (rar) orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei, orăcăială. Îi e pe plac să vină aici, noaptea, și să cosească papura. S-audă susurul vîntului, cîntecul greierilor, orăcăitul broaștelor. PAS, E. II 85. Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune cu bălăngănind lor depărtat, cu strigătele flăcăilor perdute în orăcăitul broaștelor gălăgioase? DELAVRANCEA, T. 259. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. Directorul de scenă o avertizase în orăcăitul de înveselite al camarazilor că nu-i poate da decît roluri de comedie. C. PETRESCU, C. V. 209. ♦ Plînset, țipăt (de copil sugaci). Auzi un orăcăit de copil. ISPIRESCU, E. 146.

ORĂCĂIT ~uri n. 1) v. A ORĂCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de broaște. /v. a orăcăi

orăcăit n. acțiunea și efectul orăcăirii, strigăt înnăbușit: auzi un orăcăit de copil ISP.

orăcăít n., pl. urĭ. Acțiunea de a orăcăi. Plîns de prunc orĭ strigăt de broască și rar de orăteniĭ: un orăcăit de broaște se auzea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orăcăit s. n., pl. orăcăituri

orăcăit s. n., pl. orăcăituri

orăcăit s. n., pl. orăcăituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂCĂIT s. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)

ORĂCĂIT s. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

orăcăit, orăcăituri s. n. v. orăcăială.

Intrare: orăcăit
orăcăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orăcăit
  • orăcăitul
  • orăcăitu‑
plural
  • orăcăituri
  • orăcăiturile
genitiv-dativ singular
  • orăcăit
  • orăcăitului
plural
  • orăcăituri
  • orăcăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orăcăit, orăcăiturisubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: orăcăială orăcăire
    • format_quote Îi e pe plac să vină aici, noaptea, și să cosească papura. S-audă susurul vîntului, cîntecul greierilor, orăcăitul broaștelor. PAS, E. II 85. DLRLC
    • format_quote Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune cu bălăngănitul lor depărtat, cu strigătele flăcăilor perdute în orăcăitul broaștelor gălăgioase? DELAVRANCEA, T. 259. DLRLC
    • 1.1. figurat Amestec de voci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gălăgie
      • format_quote Directorul de scenă o avertizase în orăcăitul de înveselire al camarazilor că nu-i poate da decît roluri de comedie. C. PETRESCU, C. V. 209. DLRLC
    • 1.2. familiar Plânset, scâncet de copil mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: plânset scâncet țipăt
      • format_quote Auzi un orăcăit de copil. ISPIRESCU, E. 146. DLRLC
etimologie:
  • vezi orăcăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.