ORTOGENIE s. f. (Med.) 1. Dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare și inferioare care face posibilă întâlnirea dinților cap la cap. 2. Ansamblul mijloacelor prin care se încearcă diminuarea frecvenței genelor patologice dintr-o populație, constând, mai ales, în limitarea nașterilor la persoanele care prezintă riscuri genetice. 3. Metodă de diagnosticare și de tratament al tulburărilor psihice ale copilului. – Din fr. orthogénie.