ORTOGENÉZĂ (< fr.; {s} orto- + gr. genesis „origine”) s. f. Teorie depășită conform căreia evoluția organismelor are loc pe baza anumitor direcții strict determinate. În opoziție cu evoluționismul darvinist, neagă rolul selecției naturale în adaptarea organismelor la condițiile de existență. A fost elaborată (1888) de zoologul german Th. G.H. Eimer.