ORTÁC, ortaci, s. m. (Reg.) Tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; p. ext. prieten. ♦ (Glumeț) Iubit, drăguț. ♦ Asociat, părtaș. – Din scr. ortak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTÁC ~ci m. reg. Părtaș la o acțiune comună. /<sb. ortak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTÁC s. v. amic, asociat, camarad, părtaș, prieten, tovarăș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ortác s. m., pl. ortáci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink