ORLEA < subst. sl. opала adj. posesiv „al vulturului” etim. E. Petrovici, St. Lingv. IV 76), sau din forma de nominativ opaлж (Lex Paleosl., toponim slav pt. vîrful carpatin. 1. – b, (17 B II 168); Valea Orlii și Orlești ss.; Orlescu, olt. (Hur 98). 2. Cu aspirație, Horlești s. (Dm). 3. Orlacu, St.. (Hur 129). 4. Orlița s. 5. + -iga: Orliga t. (r. Tulcea).