ORIGINALITÁTE, (2) originalități, s. f. 1. Însușirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudățenie, excentricitate, extravaganță. – Din fr. originalité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter original. ~atea unui compozitor. ~atea unei opere de artă. 2) Comportare originală. /<fr. originalité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi original; fel particular de a fi. 2. Atitudine originală; bizarerie, ciudățenie, extravaganță. [Cf. fr. originalité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINALITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi. 2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță. (< fr. originalité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINALITÁTE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. v. personalitate. 3. v. extravaganță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

originalitáte s. f., g.-d. art. originalității; (ciudățenii) pl. originalități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink