ORFISM s.n. 1. Doctrină de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, considerînd corpul ca „temniță” a sufletului, precum și credința în metempsihoză. 2. (Arte) Tendință în pictură, care, prin folosirea culorilor dure urmărind efecte poetice și muzicale, crea impresia de mișcare și luminozitate, anunțînd astfel arta abstractă. [< fr. orphisme].