ORÉZ (< bg.) s. m. Plantă alimentară anuală din familia poaceelor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, cu inflorescența în panicule și cu fructele cariopse, de formă elipsoidală, comprimate lateral (Oryza sativa). La maturitate, fructele (semințele) rămân îmbrăcate în palee, fiind necesară decorticarea pentru a putea fi consumate. O. este un aliment bogat în amidon (75%), cu o mare valoare calorică; proteinele, deși în cantitate mică (6-8%), au o valoare nutritivă ridicată, fiind ușor digerabile. Pentru a crește, o. are nevoie de temperaturi ridicate în perioada de vegetație și de umiditate abundentă. Cultura o. este foarte veche, ea fiind menționată în vechile scrieri dravidiene și sanscrite. Din suprafața cultivată cu o., 95% se află în Asia (China, India, Japonia, Pakistan, Indonezia), cultura lui fiind răspândită aici din cele mai vechi timpuri. Cel mai mare producător mondial este China (189,8 mil. t, 2000). În Europa, a fost introdus în sec. 8, mai întâi în Spania și Italia. În România, prima orezărie a fost înființată, în 1786, pe malul râului Bârzava, la Topolia (azi com. Banloc). În simbolistica chineză, o., hrana vieții și a nemuririi, este de origine divină, desemnând puritate primordială, bogăție și belșug. ♦ Semințele acestei plante.