2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. [Acc. și: ordie] – Din bg., sb. ordija.
ordie sf [At: NECULCE, L. 242 / V: (reg) ho~, ~de, ur~[1] / A și: ordie / Pl: ~ii / E: bg ордия, srb ordija] (Înv) 1-2 Oaste (de turci sau) de tătari. 3 Tabără militară. 4 Hoardă. 5 Mulțime de oameni Si: (pop) gloată, (reg) droaie. corectat(ă)
- Prima și a 3-a variantă, fără accent în original — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORDIE, ordii, s. f. (Învechit și arhaizant) Hoardă; oaste turcească. Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. Chiajna, în fruntea oștirei sale, apucă drumul înapoi către București, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năprasnicei sale ordii. ODOBESCU, S. A. 123. Vlad urmind oștii cei mare Turcești, ordiilor despărțite Neașteptat înainte le sare. BUDAI-DELEANU, Ț. 175. – Accentuat și: ordie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDIE ~i f. înv. 1) Oaste turcească sau tătară. 2) Mulțime neorganizată de oameni; gloată; buluc. /<bulg., sb. ordija
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORDIE s. f. (Mold., ȚR) Oaste (de turci sau de tătari). A: Ordea turcilor încă nu-i strînsă să fie așădzată la un loc. NECULCE. S-au pus ordia din sus de mori, lîngă cetățuia Elenei. IM 1754, 141v; cf. IM 1754. 69r, 75v, 141r; M. COSTIN; NECULCE. B: Cară și salahori cu bani ... la ordie le-au trimis. R. GRECEANU; cf. IM 1730, 14v, 106v, 199v, 200r. Variante: orde (NECULCE), urdie (M. COSTIN, NECULCE). Etimologie: bg. ordija. Cf. ș i r a g (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ordie (urdie) f. 1. (arhaic) tabără de oaste: atât în divan cât și la ordie OD.; 2. lagăr în genere: unde erau ordiile ciumaților GHICA. [Turc. ORDY (serb. ORDĬIA, oștire)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ordíe, V. urdie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hordie sf vz ordie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orde sf vz ordie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urdie sf [At: (a. 1646) IORGA, S. D. V, 182 / Pl: ~ii și (înv) ~ / E: nct] 1 Oaste (mai ales de turci sau de tătari) Si: ordie. 2 Tabără militară. 3 Hoardă (2). 4 Mulțime mare (de oameni) Si: ceată (19), gloată (1), droaie (2). 5 (Reg) Familie (numeroasă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URDIE, urdii, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma ordie) 1. Armată, oaste. Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. Viteazul Mihai Scaldă Țara Muntenească de la Giurgiu pîn’ la plai, În sîngele de năpîrcă al urdiilor păgîne. HASDEU, R. V. 153. Badiule, te ține bine, Că urdia-ntreagă vine! Turcii vin grămadă claie, Capul tău să mi ți-l taie. ALECSANDRI, P. P. 125. 2. Mulțime, gloată, ceată. Am adunat sujete Cu ce să fac să rîdă pre Pan ș-a lui urdie. NEGRUZZI, S. II 250. ◊ (Poetic) Ai fi zis că imense și negre urdii de fantome uriașe urcau, în rînduri strînse, pe înalte trepte de haos. HOGAȘ, M. N. 175. 3. Lagăr. Plecau cu carul plin spre Dudești sau spre Cioplea, unde erau ordiile ciumaților. GHICA, S. 30. – Variantă: ordie s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDE s. f. v. ordie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URDIE sl. v. ordie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urdie f. 1. od. V. ordie: ieși din câmp afar’ cu mica urdia sa NEGR.; 2. fig. azi, Mold. mulțime mare, gloată. [V. ordie].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urdíe f. (turc. ordu, orda, ordy, urdu, tabără, armată; ngr. ordi [scris ornti], bg. sîrb. ordija, rus. ordá, pol. [h]orda, it. orda, fr. germ. horde). Tabără păgînească. Ceată de năvălitorĭ (maĭ ales Turcĭ și Tatarĭ). – Și ordíe (Nec. 2, 403), oardă (389) și órdă. Azĭ (neol. după fr.) și hordă și hoardă. V. poĭadă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!ordie (înv.) s. f., art. ordia, g.-d. art. ordiei; pl. ordii, art. ordiile (desp. -di-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!ordie (-di-e)/ordie (înv.) s. f., art. ordia (-di-a)/ordia, g.-d. art. ordiei/ordiei; pl. ordii/ordii, art. ordiile (-di-i-)/ordiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordie s. f. (sil. -di-e), art. ordia (sil. -di-a), g.-d. art. ordiei; pl. ordii, art. ordiile (sil. -di-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORDIE s. v. armată, hoardă, oaste, oștire, putere, trupe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ordie s. v. ARMATĂ. HOARDĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ordie (ordii), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
urdie, urdii, s.f. (înv.) V. ordie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: or-di-e
- pronunție: ordie, ordie
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: or-di-e
- pronunție: ordie, ordie
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ordie, ordiisubstantiv feminin
- 1. Oaste (turcească sau tătară); tabără militară. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. DLRLC
- Chiajna, în fruntea oștirei sale, apucă drumul înapoi către București, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năprasnicei sale ordii. ODOBESCU, S. A. 123. DLRLC
- Vlad urmînd oștii cei mare Turcești, ordiilor despărțite Neașteptat înainte le sare. BUDAI-DELEANU, Ț. 175. DLRLC
-
etimologie:
- ordija DEX '09 DEX '98 NODEX
urdie, urdiisubstantiv feminin
-
- Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. DLRLC
- Viteazul Mihai Scaldă Țara Muntenească de la Giurgiu pîn’ la plai, În sîngele de năpîrcă al urdiilor păgîne. HASDEU, R. V. 153. DLRLC
- Badiule, te ține bine, Că urdia-ntreagă vine! Turcii vin grămadă claie, Capul tău să mi ți-l taie. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
-
-
- Am adunat sujete Cu ce să fac să rîdă pre Pan ș-a lui urdie. NEGRUZZI, S. II 250. DLRLC
- Ai fi zis că imense și negre urdii de fantome uriașe urcau, în rînduri strînse, pe înalte trepte de haos. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC
-
- 3. Lagăr. DLRLCsinonime: lagăr
- Plecau cu carul plin spre Dudești sau spre Cioplea, unde erau ordiile ciumaților. GHICA, S. 30. DLRLC
-