Definiția cu ID-ul 504220:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orcic (orcicuri), s. n. – Fiecare din cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței unde se agață hamul. – Var. orșic, urcic. Germ. Ortscheit, prin intermediul pol. orczyk (Cihac, II, 230). În Mold.Der. orcicar, s. n. (lațul ștreangului de la ham care se prinde de orcic).