Definiția cu ID-ul 1159162:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
orcic sn [At: BARONZI, L. 123 / V: (reg) ~ă sf, ~iuc, arșic, ur~, urciuc[1], urciug / E: ucr (в)орчик] (Pop) Fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței, de capetele cărora se agață hamurile. corectat(ă)
- În original, incorect accentuat: urciuc — LauraGellner