opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBĂLȚI, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.

ORBĂLȚI, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.

orbălța v vz orbălți

orbălți vtr [At: ȘEZ. VI, 99 / V: (reg) ~ța / Pzi: ~țesc / E: orbalț] (Mol; Buc) 1-2 A (se) îmbolnăvi de orbalț (1). 3-4 A (se) tumefia din cauza orbalțului (5).

A ORBĂLȚI ~esc tranz. pop. A face să se orbălțească. /Din orbalț

A SE ORBĂLȚI mă ~esc intranz. pop. A se îmbolnăvi de orbalț. /Din orbalț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbălți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, 3 sg. orbălțește, imperf. 1 orbălțeam; conj. prez. 1 sg. să orbălțesc, 3 să orbălțească

orbălți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, imperf. 3 sg. orbălțea; conj. prez. 3 să orbălțească

orbălți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, imperf. 3 sg. orbălțea; conj. prez. 3 sg. și pl. orbălțească

Intrare: orbălțire
orbălțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbălțire
  • orbălțirea
plural
  • orbălțiri
  • orbălțirile
genitiv-dativ singular
  • orbălțiri
  • orbălțirii
plural
  • orbălțiri
  • orbălțirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: orbălți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbălți
  • orbălțire
  • orbălțit
  • orbălțitu‑
  • orbălțind
  • orbălțindu‑
 singular plural
  • orbălțește
  • orbălțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbălțesc
 (să)
  • orbălțesc
  • orbălțeam
  • orbălții
  • orbălțisem
a II-a (tu)
  • orbălțești
 (să)
  • orbălțești
  • orbălțeai
  • orbălțiși
  • orbălțiseși
a III-a (el, ea)
  • orbălțește
 (să)
  • orbălțească
  • orbălțea
  • orbălți
  • orbălțise
plural I (noi)
  • orbălțim
 (să)
  • orbălțim
  • orbălțeam
  • orbălțirăm
  • orbălțiserăm
  • orbălțisem
a II-a (voi)
  • orbălțiți
 (să)
  • orbălțiți
  • orbălțeați
  • orbălțirăți
  • orbălțiserăți
  • orbălțiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbălțesc
 (să)
  • orbălțească
  • orbălțeau
  • orbălțiră
  • orbălțiseră
orbălța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbălți, orbălțescverb

  • 1. regional A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi orbalț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.