4 definiții pentru orbălțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORBĂLȚI, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.
A ORBĂLȚI ~esc tranz. pop. A face să se orbălțească. /Din orbalț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ORBĂLȚI mă ~esc intranz. pop. A se îmbolnăvi de orbalț. /Din orbalț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orbălți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, imperf. 3 sg. orbălțea; conj. prez. 3 sg. și pl. orbălțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: orbălțire
orbălțire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
orbălți, orbălțescverb
- 1. A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- orbalț DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.