ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ORBÍRE s. 1. v. cecitate. *2. v. rătăcire.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
orbíre s. f., g.-d. art. orbírii; pl. orbíri
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ORBÍ orbésc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acțiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acțiunea unor factori frapanți. /Din orb
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ORBÍ vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A orbi ≠ a vedea
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
orbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. orbeáscă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URBI ET ORBI (lat.) către oraș (către Roma) și către Univers – Benedicțiunea papală către credincioșii de pretutindeni. În sens larg, a vesti urbi et orbi, a declara un lucru în auzul tuturor.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink