Definiția cu ID-ul 504218:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
orbalț (orbalțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel).